Satin

E ora unu și e noapte. Mă-ndrept grăbit spre casă.
Nu-i casa mea, e a frumoasei mele, din povești.
Cu zâmbet enigmatic și degete de clasă
Ce apasă clape. Te ating, și ce senzații mai trăiești!
Ședințe lungi, ținute în miezul nopții,
Nu-mi lasă de ales. Pierzându-mă în muncă,
Mă-nchid în cerc idei și fără de excepții,
Pe planșe-ntinse și-n detalii mă aruncă.
Ea este acasă și întotdeauna mă așteaptă,
Nerăbdătoare s-o iubesc, doar cum eu știu.
Frumoasa mea minune, cochetă, înțeleaptă,
Mă leagă de înălțime cu păru-i argintiu.
Deschid ușa și intru. Încet, să nu mă simtă.
În living masa-i pusă, decor cu lumânări,
M-a așteptat să vin. Probabil obosită,
S-a dus în pat, sfârșită de-atâtea amânări.
Îmi las haina pe scaun, cămașa mi-o deschei,
Încet și fără zgomot, pătrund în dormitor.
Ea doarme-ntinsă în pat, mulaj pentru femei,
Satinul se înfășoară pe trupul primitor.
Mă las, încet, în jos. Ador să o privesc.
Să văd raza lucind pe chipul diafan.
Simțind cum doar lumina, ce-n inimă-o topesc,
Mă trece-n nemurire. Pe mine, un profan.
Și atingându-i gura, cu dinții aș mușca-o,
Sorbind aroma. Cea, de dragoste alintată,
Prin vise, pân la ceruri aș plimba-o,
Și-aș coborî-o în sine, pe simțuri repetată.
Alunecându-mi buzele pe gâtul alb și lung,
Tentat de sânul ce cearceaful nu-l ascunde,
Fac un popas pe pielea fină… și sărutând prelung,
Abia m-abțin, să ating, cu mâna, cupele rotunde.
Umerii albi, cu pielea atât de întinsă
Îmi pun, pe culmea lor nemărginirea.
Cerșesc nerușinat. E-atât de neatinsă.
Se scurge peste tot, în trupul meu, iubirea.
Satinul o înfășoară, lasciv și desfrânat
Și pare că-i pornit să-mi facă-n ciudă.
Aș vrea să-l smulg, dar știu că e purtat
De visul meu, ce-n așternuturi stă la pândă.
Cobor privirea și îl văd cum se mulează
Pe sâni ce dau în pârg de mere dulci,
Pe mijloc ce-n clepsidră modelează
Locul râvnit. Divan întins, ce-așteaptă să te culci.
Vibrează-n mine ceea ce urmează,
Pe Venus mă conjur și o implor,
Să-mi dea speranța care luminează
În ea. Femeia mea, pe care… o ador.
Stau la picioare și știu că nu mă pot opune,
Atâtea fantezii. Te-ndeamnă să trăiești.
Iubita mea e trează și îmi spune:
„Sunt dragoste. Aștept, să mă iubești”.