Iau tot ce am și pun pe flori de gheață,
Strat peste strat, să încălzească timpul.
Și înlăturând răceala, să pot ieși din ceață.
Cumva, să întorc în mine… anotimpul.
Ninge cu lumină, ninge de sus,
Ninge peste oameni, ninge cu Iisus.
Să știi să fii iubire, nu este la îndemână.
Dar unde-i omul care să-nțeleagă
Și orice ar fi în el, cu tine să rămână,
Prinzând în corzi divinul ce te leagă.
Ninge cu lumină, ninge de sus,
Ninge peste oameni, ninge cu Iisus.
Captivă e lumina și vrea eliberată,
Prin suflete curate, din raiul pământesc.
Lovită, pusă-n lanțuri, de minte spulberată.
Lucirile sunt scumpe și-n inimi se plătesc.
Ninge cu lumină, ninge de sus,
Ninge peste oameni, ninge cu Iisus.
Cum simt ce ești de dincolo de lume,
Ce vrei să spui în fiecare an.
Căci, dacă-aduni mulțimea fără nume,
Va vrea iubirea transformată-n ban.
Ninge cu lumină, ninge de sus,
Ninge peste oameni, ninge cu Iisus.