În pași de dans prin viață

E singură în sală și reazămă pervazul
Privind pe geam afară, zâmbește cald și blând,
Îi trec prin minte gânduri în timp ce-și ia răgazul
De-a zăbovi o clipă, de cer apropiind.
Parcarea încă-i goală iar peste drum la vilă
Constructorii lucrează, așează cărămizi.
„La fel își pune viața, amprenta în câte-o filă
Scriind povești pe care, în suflet, le închizi”.
Pe deget își rotește șuvița aurie
Iar norii se preumblă prin ochii mari, deschiși,
Frumoasa dansatoare se întoarce, mărturie,
În timpuri de început la pașii bine închiși.
Fusese invitată la un eveniment de clasă
Avea puțin mai mult de optsprezece ani.
Toți o chemau, fiind așa frumoasă
Să înobileze gala. În plus, făcea și bani.
Nu erau mulți dar pentru o elevă
Din clasă terminală, erau bineveniți
Și-i aduna să îi aibă de rezervă
Visând pantofi de dans. Pe ei erau meniți.
Purtând rochia neagră ce trupul îi mlădia
Pășea cu eleganță și întorcea priviri.
Iar părul prins la spate în perle, strălucea.
Părea că vrea să-l mângâi, parfumul să-i inspiri.
Ținuta grațioasă și mersul aristocrat
Aveau în spate, ani de studiu și de dans.
Și orice gest părea a fi lucrat
Să țină trupul în simetrie și balans.
Dansul sportiv îl studia de când era copilă
Și-i cultivase reguli, etichetă în societate.
Cochetă și regală, intensă și fragilă
Prin lumile burgheze, doreau a fi purtate.
Buzele pline și privirea încărcată de mister
Te atrăgeau să atingi cu ochii, fața.
Cumva, pierdeai ceva din tine în eter,
Ca s-o privești mai întindeai o vreme ața.
Acesta-i era rolul pe unde era chemată
Să fascineze ceea ce mișca în jurul ei.
Întotdeauna calmă, simplă, asumată
Și-l însușea cu grație, frumoasa între femei.
Luminile se pierd pe acord de passo doble
Iar ringul se îmbrăcă în roșu înflăcărat,
Toreadorul își unduiește capa: Ole!
Și dansul se dezlănțuie cu bisuri presărat.
Frumoasa îi privește și este fascinată
De parcă ea e capa ce se îndoaie-n mâini,
De atâtea ori rotită și-n lume aruncată
În poze și grandoare. Ce pași, în doi, divini!
Spectacol! În final, cu matador victorios
Ce-și ațintitește ochii în cei ai fetei noastre.
A terminat corida și este glorios,
Blocat, doar stă să scalde cele priviri albastre.
A fost un coup de foudre. El, iarăși un copil,
Au inflorit iubirea purtând-o peste tot.
Spectacole prin țară cu măreție în stil
Regi și regine în baluri, dând lumii înc-un pont.
Cinci ani așa a fost și a urmat și nunta
Ca-n basme, cu eroi îndrăgostiți.
S-au întrecut să își atingă ținta
Doar ei, cei mai frumoși, cei căutați, cei mai râvniți.
S-au întâmplat în viața lor minuni
Atât de multe că hârtia nu le-ncape.
Două le-au pus pe creștete cununi
Și l-au adus pe Dumnezeu aproape.
Anii au trecut, frumoasa dansatoare
Trece prin gânduri ceea ce-a trăit.
E muzică de vals în difuzoare
Încă e singură, copiii n-au sosit.
Se îndreaptă spre oglinzi și dă capul pe spate,
Ridică brațele să prindă-n pumnii mici
Dorințe care, poate, au fost scăpate
Și să le înghesuie prin inimă, pe aici.
Se întoarce, se rotește, cu ochii strâns închiși
Pe muzică plutește și totul reînvie,
În vise se oglindesc copii frumoși, deschiși,
Senzații ce le ai și nu le poți descrie.
„Doamna dansează… ” șoptesc micuții între ei,
Nu-i aparțin dar este ca și cum ar fi.
Străbat distanțe, numărând din trei în trei
Intersectând iubirea cu dans,
prin pași ce-or dăinui…