Excelsior

Povestea noastră este așa:
Eu sunt aici, tu, altundeva.
Prea ocupați cu feluri de a fi,
Nu cugetăm la verbul „a jertfi”.
Și ni se pare lipsit de relevanță,
Ce nu-i prezent, e fără de speranță.
Uităm că drumul spre lumină este în noi
Și ne încărcăm cu cruci și cu nevoi.
Purtăm pe trupul nostru răstignirea,
Știind că sensul în a fi e doar iubirea.
Altar făcând, ca semn al adorării noastre
Plimbăm dorințele prin lumile albastre.
Vor infinitul să-l coboare pentru doi
Să prindă cerul și aplecându-l peste noi,
Esență să ne facem din trăiri
Urcându-ne-n vortex din priviri.
Pe puncte și-n canale ne-ntâlnim,
Subtil pe noduri și-n sisteme ne-adâncim.
Călăuziți de energiile hinduse,
Crepuscular ne vrem conceptele ascunse.
Plăcerea în sus prin cercuri s-o transmuți,
Și în astral să ne dorim pierduți.
E complicat, chiar dacă ni se pare
Că este loc și că albastrul este mare.
E-n tine visul și nemărginirea
Și un imbold să-ți antrenezi pornirea.
Nu dispera și nu uita, străine,
Tu strălucești și te întuneci doar în tine.